De prima sărbătoare a Nașterii Domnului petrecută în rândul orfanilor de la Centrul Traian am avut o primă misiune dificilă.
Fiecare copilaș a transmis părintelui Mihai și voluntarilor Paraclisului un caiet cu bilețele, pe care au scris ce si-ar dori ei să primească în dar. Cărți, haine, mingi de baschet sau fotbal, role, ceasuri, păpuși, urși de pluș, boxe pentru muzică, etc.
Aceasta a fost partea ușoară a mesajelor. Să alergi în stânga și în dreapta, spre a le găsi. Misiune îndeplinită. Ce a adus și un bonus. Prezența Înaltpreasfințitului Teodosie între noi, ce preț de câteva zeci de minute, între două îndatoriri ale funcției de ierarh ortodox, a devenit la rândul său copil, bucurându-se de bucuria celor mici.
A existat însă și o parte grea a mesajului celor mici, cea care nu a putut fi rezolvată. Răspunsul la întrebarea: când vin părinții noștri pe la noi? Ei fiind fie orfani, fie abandonați, datorită gradului de retard pe care îl au din naștere.
Prin urmare am hotărât ca răspunsul să fie o echipă de voluntari care să vină între ei, să petreacă timp cu ei, spre a compensa și vindeca, pe cât se poate, rana lipsei de afecțiune.
Nu știm dacă am reușit, însă știm că am încercat!