Spitalul CF Constanța în anii 2012-2013
Saloane friguroase, cu geamuri sparte, crăpături în ramele geamurilor acoperite cu vată, hârtie igienică și pături. Iarna, pe frig, bolnavii abia puteau fi zăriți după pături și plapume aduse de acasă.
Cum lucrurile nu puteau rămâne așa, micul grup de prieteni a hotărât ca banii strânși pentru înzestrarea micuțului Paraclis să acopere minimul necesar slujirii, iar restul să fie banuțul văduvei cu care să se înceapă renovarea saloanelor spitalului.
La rugămintea managerului de atunci și cu ajutorul firmei Barrier, ce a făcut o ofertă foarte bună (plus manoperă și transport gratuit), munca a început cu secția de neurologie, aflată la etajul I al spitalului.
Secția Neurologie – Salonul I
Secția Neurologie – Salonul II
Secția Neurologie – Salonul III
Zilele petrecute în spital ne-au ajutat să observăm bine lipsurile sale. Unul dintre ele a fost o sală de mese pentru bolnavii secției de Neurologie. Deși în planul spitalului sala aceasta era trecută, în realitate ea nu exista. Probabil datorită freneziei cu care se construia înainte de 1989.
Așa că după programul de lucru, în doar trei oameni, doi voinici și un ajutor fotograf, cu puține resurse, am reușit ca în două zile să transformăm in realitate ceea ce se găsea doar pe hârtie.
Bucuria a fost mare!
Secția Neurologie – Salonul IV
Gândind ce să mai facem, concomitent cu munca din saloane, ne-am apucat de renovat o altă încăpere, aflată la parterul spitalului. Întâi pentru a se sluji în ea provizoriu. Apoi pentru a servi ca sală de curs studenților la medicină. Era necesară o astfel de acțiune, pentru ca studiile viiitorilor doctori să se desfășoare în condiții normale, aceștia beneficiind de căldură, lumină naturală, mobilier nou.
Secția Neurologie – Salonul V
Secția Neurologie – Salonul VI
Secția Neurologie – Salonul VII
Secția Neurologie – Camera de gardă
Secția Neurologie – Salonul VIII
Secția Neurologie – Salonul IX
Secția Medicină Internă – Salonul IV
După terminarea renovării salonelor de la etajul I, nu ne-am oprit și am urcat la etajul al doilea. Prima cameră aleasă pentru reovare a fost camera numărul 4, cu șase paciente internate în ea.
A fost și ultimul salon renovat, căci între timp, s-au mișcat unele „rotițe” și au apărut bani pentru schimbarea tuturor geamurilor din spital, pentru renovarea băilor, etc.
Camera de spitalizare zi a spitalului a constituit o nouă reușită a voluntarilor Asociației noastre.
În doar 14 zile, în limita timpului liber, dintr-un spațiu mic și înghesuit, camera a fost mărită și transformată de voluntari, în așa fel încât actul medical să se desfășoare în bune condiții.
Ea a fost folosită și pentru slujire o perioadă, până la mutarea Paraclisului la demisolul spitalului, într-un spațiu care să nu interfereze cu circuitul pacienților.
Singurul nostru regret este că rugăciunile ce încadrau Icoana Maicii Domnului din hol, au fost acoperite cu vopsea, cu ocazia unei vizite ministeriale.
